Cateva ganduri de la malul marii la o sticla de vin ,rosu
evident .
Noi Oamenii in
superficialitatea noastra suntem LASI
cu NOI in primul rand ,cand intalnim SUFLETUL PERECHE (coasta lipsa care
ii
lipseste fiecaruia dintre noi ,ea trebuie sa stea acolo unde ii este
locul langa
inima adica, coasta acea care pana si ea este de genul feminin ca doar
de asta
a facut Bunul Dumnezeu FEMEIA,a avut nevoie doar de UNA nu de mai multe
ATENTIE, care il face pe EL un INTREG , un UNU ca asa este
natural,firesc,DUMNEZEIESC.
Lipsa de curaj de-a discuta toate cele ce te framanta cu
Omul de langa tine ,orice problema are solutie ,desigur acolo unde se vrea (eu
intotdeauna am spus-o ca nu coteaza cine are initiativa sau vine cu o ideie buna in relatie se accepta imediat,nu este
nevoie de ORGOLUI ca eu sunt barbat eu comand ,o tampenie ) comunicarea fata
in fata este solutia ,sa-l/o privesti in ochi si sa-i spui cea
ce te framanta din toata inima ta ,sa demonstrat(stiintific) ca una scrii si
alta se intelege asa esti scutit de-a mai face scenarii si a cauta
scuze/acuze,bla,bla,plus ca risti sa-i insulti inteligenta celuilalt.
Citeam zilele trecute pe net o istorioara dintre doi Oameni
frumosi,inteligenti,curati la suflet,care
la un moment dat sau lasat asa in voia sortii din motive de EI stiute,ATENTIE
SE IUBEAU TERIBIL,peste tot erau perceputi ca UNU,mai vb la tel,mai scriau un mail,la
un moment dat nu a mai rezistat si s-a dus EL la EA sa discute,numai ca a vazut
ceva in ochii ei care la oprit(stiti cum se spune ochii sunt oglinda
sufletului),a tacut.La un timp trecand pe-o strada din
oras(ce tie si cu soarta asta),el o vede intr-o masina cu un tip ,inima lui a
inceput sa bata nebuneste,nu-i venea sa creada,la vazut si ea,era langa masina deja
sau uitat unul in ochii celuilalt,el avea scanteii de manie-ar fi preferat sa
moara,ea avea rusine-ii venea sa moara.Sau certat,apoi au discutat, iertat,impacat,azi au o
casnicie fericita,erau doi oameni inteligenti totusi, aveau intelepciunea-iubirii,poate
e fictiune sau real habar nu am.
Desigur ca se poate intampla si invers,personal am patit-o
cu fosta mea sotie(singura de altfel) m-a prins in ofsaid ,a fost destul de
inteligenta sa-mi zica o singura fraza si gata am inteles,citind istorioara de mai sus
mi-am adus aminte, ca daca vrei poti ,totul sta in TINE.
Cand iubesti nu trebuie sa te temi ci sa ai curaj,nuputinta
este acolo unde nu este credinta in dragoste ,de asta Bunul Dumnezeu ne iubeste
neconditionat pt ca EL crede ca intr-o zi ne vom trezi si ne vom iubi unui pe
altii asa cum ne iubeste EL.Iara noi in micimea noastra dam vina pe EL pt
nefericirea ce-o traim,hai sa fim seriosi .
Sa vb si despre vin un pic ,prieteni va recomand sa veniti la Olimp la
madame Anne Marie o frantuzoaica care are un vin exceptional garantat. Clos de
Colombes se traduce cam ceva de genul curtea/proprietatea porumbeilor ,desigur mai
vin si porumbei solitari aici .
Despre
mare cea mare ce as putea spune,nu-am vazut-o de trei ani dar ea m-a
asteptat rabdatoare ca mama,acum stam la taclale noi doi,doar noi,eu ma
marturisesc ei si-m urlu dorul.
Da, te-aș iubi cum mă iubești și tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia
Și să mă ardă în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit să mă-mpresori
Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?
Nu ţi-ai dat seama, şi de-abia
Vedeam şi eu că ai putea
Să fii copila mea.
Simțirea dragostei, ades nebună,
Răzlețe streine le-mpreună,
Și vârstele le face deopotrivă.
Femeie pătimașă, aprinsă, uscățivă,
Ești tânără, trufașă și frumoasă.
Mă vrei al tău și-atât, și nu-ți mai pasă
De toți ai tăi, de toți ai mei,
Jertfiți unei femei.
Ai vrut să te desfaci dintre dantele
Să mi te dai ca versurilor mele.
Beția te prinsese de o data,
Și vreai să fii a mea de tot și toată,
Călcând o pravilă uitând
Că ai ieșit din rând.
Și te-am făcut să suferi, știu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit și viu.
M-am prefăcut că nu-nțeleg,
Ca să rămâi ce ești, și eu întreg,
Și te-am jignit cu voie, să mă ierți,
Poți să blestemi și să mă cerți,
Din depărtarea care îți ascunde,
Cu plânșii ochi, și coapsele rotunde.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia
Și să mă ardă în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit să mă-mpresori
Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?
Nu ţi-ai dat seama, şi de-abia
Vedeam şi eu că ai putea
Să fii copila mea.
Simțirea dragostei, ades nebună,
Răzlețe streine le-mpreună,
Și vârstele le face deopotrivă.
Femeie pătimașă, aprinsă, uscățivă,
Ești tânără, trufașă și frumoasă.
Mă vrei al tău și-atât, și nu-ți mai pasă
De toți ai tăi, de toți ai mei,
Jertfiți unei femei.
Ai vrut să te desfaci dintre dantele
Să mi te dai ca versurilor mele.
Beția te prinsese de o data,
Și vreai să fii a mea de tot și toată,
Călcând o pravilă uitând
Că ai ieșit din rând.
Și te-am făcut să suferi, știu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit și viu.
M-am prefăcut că nu-nțeleg,
Ca să rămâi ce ești, și eu întreg,
Și te-am jignit cu voie, să mă ierți,
Poți să blestemi și să mă cerți,
Din depărtarea care îți ascunde,
Cu plânșii ochi, și coapsele rotunde.
Voi continua povestea dintre Derbedeu si IA nu am uitat cum
as putea uita,ma uit la mare si visez pierdut!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si maine e o noua zi prieteni………………………………………..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu