Dragoste și ipocrizie

Despre bărbați, despre femei și, mai ales, despre minciunile în care, uneori, se complac.

Te miri cum frumusețea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculți și nu-i observi prostia, ci tot ce-ți spune ți se pare inteligent. Vorbește și se poartă oribil și tu vezi în asta ceva drăgălaș. Dacă însă nici nu spune prostii nici nu face lucruri urâte și mai e și frumoasă, te convingi numaidecât că e un miracol de deșteptăciune și de moralitate.

Căci numai noi, bărbații, nu știm și, fiindcă nu vrem să știm, pe câtă vreme femeile știu foarte bine că cea mai sublimă, cea mai poetică dragoste, cum îi spunem noi, nu depinde de însușirile morale ale femeii, ci de apropierea fizică și totodată de pieptănătură, de culoarea și croiala rochiei.

Femeile, mai ales acelea care au trecut prin școala bărbaților, știu prea bine că discursurile despre subiectele înalte nu-s decât vorbe goale și că bărbatul nu dorește decât trupul și tot ceea ce îl expune în lumina cea mai atrăgătoare; și procedează în consecință.

Căci desfrâul nu stă în actul fizic, deoarece nici măcar perversitatea fizică nu este desfrâu; desfrâul, adevăratul desfrâu, constă tocmai în faptul că ne lepădăm de orice raporturi morale față de femeia cu care intrăm în raporturi fizice.

Oamenii se căsătoresc fără să vadă în căsătorie altceva decât o împerechere și rezultatul este fie înșelăciunea, fie silnicia. Înșelăciunea e mai ușor de suportat. Bărbatul și soția înșeală numai lumea, lăsând să se creadă că ar fi monogami, când în realitate trăiesc poligamie sau poliandrie. Și asta e destul de greu, dar mai merge. Când însă – și lucru acesta se întâmplă cel mai adesea – soțul și soția și-au asumat obligația formală de a trăi toată viața împreună și chiar din a doua lună a căsniciei încep a se urî unul pe altul, doresc să se despartă și totuși stau laolaltă, atunci ajung la acel infern îngrozitor, care-i duce la beție, care-i face să se împuște, să se omoare sau să-și otrăvească fiecare viața lui și pe a celuilalt.

Robia femeii este atât de veche, încât, adesea, nu suntem în stare să înțelegem prăpastia legală care o desparte de noi.

Lev Tolstoi
(28 august 1828 – 7 noiembrie 1910)

http://webcultura.ro/dragoste-si-ipocrizie/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+WebCulturaro+%28webcultura.ro%29

 P.S.

Iubirea este un singur suflet in doua trupuriii!!!!!!!

Cheia unei casnicii trainice o constituie…Iubirea, umorul, intelegerea si, evident iertarea.